miercuri, 5 octombrie 2016

Dilemă etică inspirată din ”Dr. House”


Un episod din ”Dr. House” pe care l-am vizionat azi dimineață a pus în discuție o problemă de ordin etic foarte interesantă, cred eu. Evident, n-a fost dezbătută decât în câteva fraze, subiectul episodului fiind cu totul altul și n-ar fi fost timp pentru profunzimi - dar am reținut-o fiindcă întrebarea a rămas deschisă. Nu s-a găsit niciun răspuns și cinstit ar fi să spun din capul locului că nici eu nu am unul.

Pe scurt, era vorba de un cuplu de lesbiene, una dintre ele fiind foarte bolnavă (makes sense, d-aia ajunsese pe mâna lui House) și având nevoie urgentă de un transplant hepatic. Partenera ei era compatibilă și s-a oferit pe loc să fie donator. Toate bune și, mă rog, mai mult sau mai puțin frumoase, dar ceea ce nu știa viitoarea donatoare era că pacienta avea de gând să se despartă de ea. Moment în care cineva din echipa medicală opinează că donatoarea are dreptul să afle adevărul. ”Își riscă viața, e dreptul ei să știe că X vrea s-o părăsească”. Previzibil, House nu e de acord cu mărturisirea pre-transplant și operația are loc. În final se termină cu bine, în sfârșit, nu intrăm în detalii pentru că nu despre asta e vorba.

(Off topic, deși nu cred că asta e important - s-a dovedit că donatoarea cunoștea de fapt intențiile partenerei dintr-o terță sursă, însă chiar și-n condițiile astea tot voia să facă operația. Mă rog, ăsta a fost artificiul prin care scenariștii au evitat să pună punctul pe ”i”, dar întrebarea tot rămâne).


Așadar, acum avem problema clară pe masă. Ce-ar trebui să facă o persoană aflată în postura pacientei? În mare, nu sunt decât două variante posibile:
 a) Spune adevărul partenerei, cu riscul ca respectiva să se răzgândească și transplantul să nu mai aibă loc;
b) Nu spune nimic, acceptând sacrificiul celeilalte și având ca unic obiectiv salvarea propriei vieți.
 
Dacă mă-ntrebați pe mine, o să vă răspund cinstit că nu știu cum aș proceda. Bunul-simț și celebrul ”ce ție nu-ți place....” îmi spun că aș mărturisi donatorului cum stau lucrurile, înainte de operație. Așa-mi doresc să cred, cel puțin. Pe de altă parte, n-am fost niciodată în situația în care să am de ales între a spune adevărul și, posibil, a muri, respectiv a minți și-a trăi. Cu o pată pe conștiință, dar, a trăi. 

Gregory House ar spune că nu există decât un singur răspuns logic. Dar mă rog, el e House, pentru el nu se aplică regulile obișnuite :)) 

Spinoasă problemă, nu-i așa?

6 comentarii:

ariii spunea...

Deloc spinoasa. Moartea e ireversibila. O inima franta nu. Se reface. Raspunsul e logic...parerea mea

Anonim spunea...

Nu prea inteleg treaba cu transplantul. E vorba de un ficat? Pai, cum mai putea donatoarea sa traiasca fara dupa aceea, cu sau fara iubit(a)? Daca era vorba de un rinichi , ok, dar asa? In ceea ce ma priveste, daca as fi stiut ca prietena pentru care as vrea sa ma sacrific se pregateste sa-mi dea papucii, as fi luat-o la picior si lasat-o sa se descurce. Adica de ce sa ma sacrific eu pentru aceasta persoana care nu ma mai iubeste si nu pt o alta de pe strada, complet necunoscuta, dar care m-ar putea iubi intr-o zi? Jual

Greta spunea...

Ficatul se poate transplanta doar parțial, fiind unicul organ care se regenerează. În același timp, riscurile sunt destul de mari pentru donator - aproximativ 2% dintre donatori nu supraviețuiesc operației. Probabil de asta a și fost ales subiectul pentru episod...

Greta spunea...

Da, bine zis :) Orice se poate rezolva, mai puțin moartea. Pe de altă parte, conștiința l-ar lăsa pe beneficiarul transplantului să-și vadă liniștit de viață știind că donatorul a murit poate ca urmare a faptului că i-a ascuns adevărul despre relația lor?

Anonim spunea...

Aha, merci! Oricum, raspunsul ramine acelasi.
Jual

ariii spunea...

Pai donatorul stie la ce risc se supune si totusi accepta sa fie donator. Iubirea celui care doneaza nu se schimba indiferent de ce simte partenerul (unless esti Jual...vezi mai jos). Iubirea e sau nu e. Iar cel care primeste traieste. Asta e tot ce ar trebui sa conteze.

Donatoarea din serial stia de intentia partenerei si totusi a acceptat sa ii salveze viata. Pentru ca atunci cand iubesti important e ca persoana iubita sa fie bine si pe urma restul.