marți, 19 noiembrie 2013

Amintiri îndepărtate - poreclele profilor


Într-o oarecare măsură, postarea de azi mi-a fost inspirată de Cami. Ea a scris un text care m-a dus instantaneu cu gândul la anii de şcoală; nu chiar la anii când învăţam să mâzgălesc beţişoare şi noduleţe, ci oarecum mai încoace, mai spre era noastră cum ar veni :D Şi mi-am adus aminte de mulţi profesori, dar mai ales de poreclele pe care le dăduserăm unora dintre ei... ;))

La gimnaziu

Nu prea i-am poreclit pe profii din gimnaziu. Fie erau prea banali şi nu se distingeau prin nimic, fie ne inspirau atât de multă frică încât nu cutezam să-i poreclim de teamă că ne-or putea citi gândurile, fie erau de treabă şi nu meritau încondeiaţi. Îmi aduc aminte doar de King Kong (profu de geografie - era înalt, gras, pleşuv şi cu nas ascuţit - absolut seducător, vă spun :D), Roboţel (mergea ca teleghidat, aproape fără să îndoaie genunchii) şi Pătrăţica (asta nu pentru că biata femeie ar fi fost grasă, că nu era, dar purta mereu nişte cămăşi cu figuri geometrice). 

La liceu

Nici în liceu nu-mi aduc aminte să fi fost prea activi într-ale poreclitului. Molecula (v-aţi prins, asta era profa de chimie, care-şi începea nepătrunsele-i discursuri aproape invariabil cu "avem o moleculă..."), Space Jam (nu mă întrebaţi! Aşa o porecliseră unii pe profa de franceză, niciodată n-am ştiut de ce. Pot doar presupune că i se trăgea de la ochelarii cu rame uriaşe, care pe faţa ei cu trăsături minuscule deveneau de-a dreptul monstruoşi) şi Beni-Beni (un prof sâsâit, care ne amintea de iepuraşul omonim din "Alice în Ţara Minunilor").

La facultate

Şi-n studenţie am şomat la capitolul porecle. Viermele era decanul (pentru că rodea în noi ca un vierme, în sesiune mai ales), Mistreţul (proful de Politologie & Doctrine Politice, a cărui poreclă se justifica foarte simplu - am hotărât noi că seamănă cu animalul respectiv) şi Găina (aici nu pot intra în detalii, mă limitez să spun doar că porecla avea o foarte mare legătură atât cu numele respectivei, cât şi cu felul ei de-a fi).

La masterat

Eheeeei.... după seceta din anii precedenţi, se poate spune că la masterat mi-am scos pârleala. Am avut noroc şi de faptul că prietena mea era la fel de creativă ca mine, deci ne-am găsit, cum s-ar spune :D Şi n-am iertat pe aproape nimeni:
Liliacul - proful de Geopolitică. Era un maniac obsedat de materia lui şi semăna cu un liliac. Asta dacă acceptăm faptul că liliacul are nasul ascuţit. 
- Ridichea Vâslaşă - dacă v-aţi gândit că era femeie, nope, nu era :)) Era un prof scund, cu cap rotund şi-un smoc de păr în creştet. Semăna perfect, am decis noi, cu o ridiche. Care ridiche a deveni vâslaşă în momentul în care proful a început să dea energic din mâini în timpul explicaţiilor. Când a început să ne vorbească plin de patos despre sistemul organizaţional, am inventat rapid un nou concept: acela de sistem ridichial.
- Firicel - a fost întâi Frunzuliţă, apoi l-am avansat la Firicel. Era extraordinar de slab şi deşirat. Îi păstrez o amintire frumoasă pentru că nu ne-a dat afară de la seminar, pe mine şi pe prietena mea, în momentul în care ne-a pufnit râsul. Ne pufnise pentru că el a zis unei colege aflate la tablă să "îmbucăţelească" un grafic :D
- Din faţă Zimbru, din profil Timbru - asta chiar că nu mai are nevoie de explicaţii, nu-i aşa? :))
- Cipăndele - nu mai ţin minte ce preda ăsta.... ceva legat de Criza de imagine, parcă. Probabil deloc întâmplător traversa el însuşi o astfel de criză. Era mic de statură, mereu strâns de gât de-o cravată pestriţă şi neasortată, grizonat şi cu nas mare - per total, moartea pasiunii. Şi cum în perioada când începuse să ne predea tocmai veniseră Chippendales în România, mult nu ne-a trebuit :))
- Murătura chifligită - nici ăsta nu era femeie :)) Era un seminarist prea-pătruns de importanţă, acru şi nesuferit. Nici nu trebuia mai mult ca să fie potcovit cu porecla asta.
- Pârul - also known as Piticul Urlător, ne preda Relaţii Publice. Porecla lui provenea de la iniţialele PR. N-am fost prea creative aici, recunosc.

Au mai fost câţiva, dar cu porecle banale (Raţa, Mumia, Tătăiţă). Vedetele incontestabile, la amintirea cărora ne amuzăm şi-acum, după aproape zece ani de când am terminat masteratul, sunt cei de mai sus.

Rândul vostru acum ;)) Ce profesori v-aţi încondeiat şi de ce?

Niciun comentariu: